Dupa cum spuneam aici, vineri dimineata am plecat pe munte. Aveam in plan ca vineri sa facem Grohotisul, sambata Ciucasul si duminica Tatarul insa din cauza conditiilor atmosferice precare nu am mai putut merge astazi pe Tataru.

Dupa cum am spus, vineri dimineata la 9:00 am plecat din Maneciu-Ungureni spre Mogosu, de unde am mers pe drumul forestier spre culmile Muntilor Grohotis. Am mers pe Bobu Mic, apoi pe langa Fata lui Gherghel si pe Babes. Un mic popas am facut la Pasul Bratocea, de unde am mers mai departe pe drumul forestier spre Coltii Bratocei, unde am si campat. Noaptea nu a fost tocmai linistita.. in jurul orei 2:00 AM fost treziti de un animal care dupa comportament parea a fi vulpe sau lup si care a dat tarcoale cortului in jur de 15 – 20 minute. A si tras un rucsac din primul compartiment al cortului pe care l-am gasit pe poiana cu lucrurile din el imprastiate. N-a fost prea norocos, alimentele erau in celelalte rucsacuri, in acela era doar o bucata de sunca pe care a si luat-o

Sambata dimineata am pornit din nou la drum, prin Ciucas. Am urcat pe Varful Ciucas, am fost la Cabana Ciucas, am trecut prin Cheile Vaii Stanii si am ajuns in Valea Stanii unde am campat. Ziua de sambata nu a fost foarte prielnica pentru expeditie din punct de vedere atmosferic, sus pe munte a nins puternic, fapt pentru care duminica dimineata ne-am intors spre Maneciu-Ungureni, trecand prin Buzaianu si Mogosu.

Pe Tataru vom merge cand se va mai incalzi vremea si vom vizita Cimitirul Eroilor de la Tabla Butii si Ruinele Cetatii Tabla Butii.

Cu aceasta ocazie va invitam pe toti in urmatoarele drumetii pe care le vom face.

PS: Cosmin va reveni cu amanunte despre expeditie aici, pe blog Maneciu si pe Valea Teleajenului.

Cu respect,
Marian Petre

Mi-a venit in preajma Pastelui Gazeta de Maneciu, un ziar de 4 pagini redactat de Primaria Maneciu, al carui numar l-am prins si eu fiind acasa si azi mi-am si facut timp sa-l rasfoiesc.
Initial am crezut ca astfel de mesaje se trimit de Paste, Craciun si in campanii, insa m-am inselat. Observ ca ziarul e deja la numarul 24. Tare sunt curios ce cuprind si celelalte numere, drept pentru care o sa incerc sa fac rost de ele si o sa le rasfoiesc. Pana atunci sa luam la puricat mesajele din numarul actualul:

• ganduri bune de cu ocazia Pastilor de la domnul Lupu. Multimim domnule primar!
• program pentru asfaltarea drumurilor – initiativa laudabila. Ni se promite ca se vor continua lucrarile pentru drumul care leaga Maneciu-Ungureni de Chiciureni si se vor demara lucrari si pentru Putul Rosu, Bretenesti si Drumul Nou. Extraordinar, hai sa vedem asfalt pe ele!
• discutii asupra proiectului de realizare a Partiei de Schi de la Cheia – se spune ca autoritatile ar fi aproape de realizarea acestui obiectiv insa se spune cam de multi ani treaba asta, frumos ar fi sa nu se ramana tot la vorbe si de aceasta data..
• ceva explicatii teologice cu privire la semnificatia Deniilor din Saptamana Patimilor, frumos!
• buletine si paspoarte eliberate la Primaria Maneciu – extraordinar, multumim, felicitari! Nu o sa mai fie nevoie sa-mi pierd ziua la Valenii de Munte pentru asta.
• situatia cu privire la drepturile de proprietate in baza Legilor fondului funciar – pana acum sunt inregistrate 4.397 cereri care s-au facut in decursul a zeci de ani. Bun, cati dintre cei 4.397 care au depus cerere si-au redodandit drepturile? Sau toti au primit acelasi raspuns sfidator cum ca au fost deja despagubiti cu “3 bani / metru patrat” in baza nu stiu carui decret de lege, pe timpul cand o eugenie costa 75 de bani?
• suntem rugati sa participam la curatenia de primavara. Desi imi sap si curat santul si mentin curatenie in fata curtii, aici ceva nu prea imi suna ok. Platesc taxa pe imobile, pe auto, iar cand imi vin de plata radare mi se spune de la primarie sa nu le mai platesc pe la banci, sa le platesc la primarie sa se duca banii in fondul comunei, zis si facut. Si dupa toate platile astea facute sunt si amenintat cu amenda pana la 500 lei. Oare din acei bani care intra in fondul administratiei locale nu ar trebui sa se realizeze lucrarile respective?

Opiniile dezbatute mai sus fac obiect stric subiectiv si trebuiesc tratate ca atare.

Cu respect,
Marian Petre

Ma gandesc cum era viata oamenilor din Plaietu inainte de a se construi barajul.. Cand s-a construit, majoritatea oamenilor care au stat acolo au fost mutati involuntar, bineinteles. Au fost nevoiti sa-si paraseasca agoniseala de generatii si au primit in schimb nu mare lucru..

Bunicii mei imi povesteau cu o exaltare pe care nu o s-o pot reda vreodata in cuvinte clipe din viata lor petrecuta acolo, era de vis, simteam ca traiesc in imaginile povestirii lor, si acum traiesc acele sentimente cand ma gandesc. A trecut destula vreme de atunci si tare mi-as dori sa mai intalnesc pe cineva care sa ma faca sa retraiesc acele sentimente la acea intensitate si sa-mi ilustreze viata de acolo cand Telajen si Telejenel isi urmau cursul fara a umple barajul.

Sunt adeptul industrializarii si dezvoltarii insa cand se sfarama tot in cale pentru realizarea obiectivelor, de la sentimente pana la proprietati, nu mi se pare deloc cinstit fata de acei oameni. Au calcat in picioare tot ce aveau mai scump..

Ganduri scrise de Marian Petre

Antoine Saint Exupery zice ca in lume sunt multe, multe flori… dar noua ne place doar una, pana cand le vedem si pe celelalte. Atunci e un moment de cumpana: Sa-mi mai pese de floarea mea, sau sa caut alta? E adevarat,toate florile sunt la fel, poate vei gasi una si mai frumoasa. Dar timpul petrecut cu floarea ta, atentia si dragostea pe care i le-ai oferit o face pe floarea ta sa fie speciala. Si din momentul in care realizezi asta, orice alta floare pe care o vei mai intalni va fi palida, fara viata, nu va putea niciodata sa ajunga la frumusetea iubitei tale flori.
De ce am rezumat toate astea? Pentru ca intre cartea lui Saint Exupery si localitatea mea, Maneciu, frumoasa mea localitate, sunt doua asemanari: In primul rand localitatea mea inseamna, ca si cartea lui Antoine, un loc de unde poti invata multe lucruri. Asa cum despre dragoste si prietenie aflam lucruri de mare pret din carte, si in Maneciu aflam aceleasi lucruri. Poate le invatam chiar mai bine, pentru ca aici totul se schimba. Si veti spune ” Si ce? Mai sunt locuri in lume, poate chiar mai frumoase, care te invata si mai multe lucruri decat o face Maneciu.
Dar stiti ce? Eu va voi raspunde ca Maneciu e floarea mea. Si niciun alt loc de pe Pamant nu va fi atat de special si frumos precum e Maneciu pentru mine.
Iar eu voi fi Micul Print. Voi avea grija ca imaginea florii mele sa-si faca loc printre sutele de imagini pe care le vedeti zilnic si sa apreciati, la fel cum o facem noi, manecenii, acest loc absolut minunat.
N-am vrut sa primul articol sa fie cu date geografice, sa fie “real”. In schimb,eu si cei carora le multumesc ca am intrat in echipa lor, vom incerca pe viitor sa cream o imagine adevarata, simpla dar frumoasa a localitatii ce se vrea a fi Maneciu.

Cu drag,
o persoana care e mandra ca are despre ce scrie si ca-si poate ingriji floarea.

(Autor: Andreea Cepoiu)

“Nu stiu altii viagra sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele…”

Motivat de sentimentele care ma leaga de “locul nasterii mele”, cum spunea Creanga, pornesc acest blog cu gandul ca in timp va ajunge principala sursa de informare online in ceea ce priveste frumoasa noastra comuna.

Cu respect pentru maneceni,
Marian Petre