Ma gandesc cum era viata oamenilor din Plaietu inainte de a se construi barajul.. Cand s-a construit, majoritatea oamenilor care au stat acolo au fost mutati involuntar, bineinteles. Au fost nevoiti sa-si paraseasca agoniseala de generatii si au primit in schimb nu mare lucru..
Bunicii mei imi povesteau cu o exaltare pe care nu o s-o pot reda vreodata in cuvinte clipe din viata lor petrecuta acolo, era de vis, simteam ca traiesc in imaginile povestirii lor, si acum traiesc acele sentimente cand ma gandesc. A trecut destula vreme de atunci si tare mi-as dori sa mai intalnesc pe cineva care sa ma faca sa retraiesc acele sentimente la acea intensitate si sa-mi ilustreze viata de acolo cand Telajen si Telejenel isi urmau cursul fara a umple barajul.
Sunt adeptul industrializarii si dezvoltarii insa cand se sfarama tot in cale pentru realizarea obiectivelor, de la sentimente pana la proprietati, nu mi se pare deloc cinstit fata de acei oameni. Au calcat in picioare tot ce aveau mai scump..